Why do they say "Love is Blind" ?

One day all human emotions and values gathered in one place on earth.
Madness, after introducing itself 3 times to Boredom, suggested they play hide and seek.
Interest, raised its eyebrow and listened, and Curiosity asked: “What is hide and seek?”
Excitement started dancing with Euphoria and Joy began jumping up and down in order to persuade Dilemma and Apathy -that were never concerned about anything-to play with them. But there were many who did not want to play: Truth did not want because it knew that anyway at some point it would be transpired. Arrogance thought the game was stupid and Cowardice did not want to risk… 1,2,3 …. Madness started counting. The first to hide was Laziness. Since she was bored, she hid behind the first rock she found.
Faith flew to the heavens and Jealousy hid in the shadow of Triumph, which managed to climb the highest tree with its power. Generosity could not hide anywhere, because each place she found seemed a wonderful place for her friends to hide so she left it free. And so Generosity hid behind a sunbeam. Selfishness, on the contrary, found immediately a hideout, a well hidden and comfortable place only for him.
Lie, hid at the bottom of the ocean.
Passion and Desire hid inside a volcano.
Love hadn’t found yet a place to hide. All the hideouts were taken, until she found a bush of roses and hid there. ….. 1000… Madness counted and began searching.
The first to find was Laziness since she wasn’t hidden far away.
Then she found Faith, that was chatting in heaven with God about theology. She felt the rhythm of Passion and Desire in the depths of the volcano and after finding Jealousy it was not difficult to find Triumph.
She found Dilemma pretty easily, since it had not yet decided where to hide. Gradually she found them all, but Love.Madness was looking everywhere, behind every tree, under every stone, on every mountain peak, but nothing. When she was almost ready to give up she found a bush of roses and started shaking it nervously until she heard a grunt of pain. It was Love…the thorns of the roses had hurt her eyes. Madness did not know how to make up, she was crying and apologizing and promised to be Love’s guide. And so, since then, Love is always blind and Madness always accompanies…

Protected: Forma inimii mele

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Protected: Jealousy is no more than feeling alone against smiling enemies

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

o lectie de viata … :)

Inoubliable

De-a lungul vieţii mele multe persoane au venit, au distrus, au plecat. O existenţă ca un puzzle pe care mulţi mi-au dărâmat-o şi pe care, ciudat, şi mai mulţi m-au ajutat s-o reconstruiesc.
Oamenii speciali apar de nicăieri şi de obicei, iniţial sunt într-atât de şterşi, încât îi pierzi în forfota zilnică, uitând de ei.Oamenii speciali nu poartă plăcuţe pe care să scrie “I’m special”, ei n-au nevoie de introducere în viaţa ta şi adesea te surprinzi singur, stând ca un prost în faţa lor şi vrând să rosteşti cuvintele pe care ei le zic în momentul ăla. Ei nu au nevoie să-ţi ştie mail-ul, adresa de acasă sau telefonul ca să te găsească. Ei îţi găsesc sufletul şi-ţi iubesc cutiuţa cu sentimente înainte de-a se uita la chipul tău. Ei se reflectă, în variante mai mari, mai mici, mai fragmentate în oglinzi lucioase, făcuţi parcă pentru a se încadra într-un loc anume din viaţa ta.Realizez cât de frumoasă e viaţa. Şi-ndeosebi viaţa celor care ştiu să şi-o trăiască în paralel cu alte vieţi, fără a interfera cu ele într-un mod negativ.Fiecare om e o operă de artă. Şi ca orice operă de artă, unii rămân necunoscuţi veacuri întregi. Fiecare om e un pion pe-o tablă de şah a neantului şi fiecare mişcare schimbă câte ceva şi aduce cu sine alte schimbări, ce pot fi bune sau rele.
Oamenii şi-au asumat destinele şi şi-au astupat urechile.Am greşit. Şi recunosc că unele dintre mutările mele i-au mişcat pe alţii în sensuri inverse, în sensuri năucitoare. Nu m-am folosit niciodată de nimeni ca de-un obiect şi n-am vrut să rănesc intenţionat.
Mă scuz, da. N-am circumstanţe atenuante.
Respir intens, colorez intens, fiecare cuvânt ascunde un gram de suflet de-al meu. Sufletul meu e-o punguţă cu praf magic, cu steluţe, cu vise. Şi fiecare va purta mai departe cu el o urmă din mine fără ca măcar s-o ştie.Aş vrea să-i inseminez pe toţi cu fericire, fericire ce zace în îngeri. Aş vrea ca măcar o clipă să tacă toţi, să se reinstaleze pentru o clipă tăcerea primordială şi să stăm cu gura cascata la cer.
De când n-aţi mai ridicat ochii-nspre cer? De mult, de ieri, de azi…Reflexele dispar. Grija zilei de mâine şterge exact momentul ăsta şi-n cele din urmă uiţi că mai ai o mişcare de făcut, un rege de băgat în şah. Şi uiţi de tine, implicit de persoanele care, cu timpul, te-au făcut să fii cel de-acum.
Eu n-o să vă uit.